Oricat de naiv iti suna titlul, imi vine greu sa cred ca nu ti-a rasarit macar o amintire din copilaria ta care sa-ti insenineze gandurile.
Spuneam astazi pe twitter ca iarna asta seamana (in sfarsit!) cu una din iernile copilariei. Iar cand eram mic, iernile erau lungi, grele, cu multi fulgi si mult viscol.
Si erau distractive, erau agitate, erau pline:
- bataie cu bulgari intre blocuri – spun sincer: bulgareala intre cazemate de 2 metri (ridicate de copii de 1 metru 
) cu puncte strategice de aparare si tehnici de atac nu se poate compara cu un joc de Counter Strike, pentru ca e senzatia, adrenalina, apartenenta la un astfel de joc bate orice tehnologie;
- ghetus in fata blocului – de fapt, aveam o fantana construita fix in centrul spatiului dintre blocuri, iar de la acea fantana pana la unul dintre blocurile din fata era o panta de aproximativ 15 metri. Eh! Panta asta, in fiecare iarna, pe o portiune de 3-4 metri latime, era inghetata in fiecare dupa amiaza cu apa rece adusa din case de catre copii (sounds dangerous, right? 
) si dezghetata cu apa fierbinte si sare in fiecare seara de catre parinti – problema in sine o aveai cei care stateau la parter si nu suportau izbiturile ritmate, sacadate ale copiilor care se dadeau cu sania, cu patinele, cu fundu, cu orice in peretii bietilor oameni!
- oamenii de zapada – erau imensi si-i faceam imensi pentru ca aveam frati mai mari care ne ajutau
- bulgari imensi – la a doua zapada (ninsoare serioasa) ne adunam vreo 4-5 copii pe-un bulgare si curatam trotoarele din fata blocurile tot invartindu-l, rostogolind-ul pana se facea de vreun metri si ceva in diametru
- batutul covoarelor pe zapada – aici ritualul era firesc in familia noastra si, mai mult, era respectat in fiecare an odata cu prima ninsoare. Bateam la covoarele alea – saracele, n-aveau nicio vina, pana prindea zapada o culoare maronie. Era fain cand ieseau si vecinii sa faca acelasi lucru – curatenia zapezii era atunci o metafora pe care o intelegeam mult prea bine
- dealul – la vreo 3 strazi de unde stateam, incepea un deal mare, lung si lat, cu o casa de apa in varf. Matematica mea spune asa: 20 de copii pe scara (pe bune, o medie de 2 copii pe apartament) x 3 scari pe bloc x 20 de blocuri din cartier da egal cu 1200 de copii. Sa zicem ca din astia nu veneau toti – taiem jumatate, ca nu ti se para exagerat. Cand vezi 600 de oameni imprastiati pe un deal atat de frumos cu sanii, schiuri, ciolofane si boburi care urla, se-agita, alearga, se dau dea dura, se bulgaresc, sar peste parau si mai au putin pana s-ajunga la strada de la poalele dealului pentru ca au prins viteza, viata ti se arata in toata splendoarea ei!
- caloriferul – sau elementii caloriferului in care ne bagam picioarele (la propriu!) imediat cum ajungeam in casa plini de zapada, inghetati de frig si cu zambetul pe fata.
- supa fierbinte – mama stia ca asta e remediul natural impotriva racelii si mai stia ca asta o sa ne linisteasca si o sa ne adoarma mai usor si mai repede (la cat eram de obositi, nici nu trebuia mai mult )
Tu ce amintiri din copilarie ai legate de iarna?