Unul dintre colegii de munca imi ataseaza statul de blogger la personalitatea debordanta de care dau dovada. C-o fi sau ca n-o fi asa, nu stiu.
Cred, totusi, ca mi-ar trebui ceva mai mult decat platforma de wordpress.com, un post pe saptamana (in medie) si 30 de vizite (per blog, nicidecum per post), pentru ca definitia unui blogger sa ma caracterizez. Recunosc si reiterez, imi doresc sa castig concursul organizat de Top Level Hosting, astfel incat sa pot face pasi mai mari, mai multi si (de ce nu?) mai importanti in directia bloggingului.
Chinezu, acest Cristian China Birta al blogosferei Romanesti, propune spre dezbatere ideea de rutina de blogger. Imi permit sa-i raspund, chiar daca poate nu ma incadrez in definita de mai sus. Fireste, daca aveti o alta parere decat cea pe care mi-a exprimat-o eu, va rog mult si va rog fain sa o expuneti. Aici, acolo, oriunde.
In cazul meu, rutina (suna tzafnos, inchis, ca un zid, nu?) ar enumera urmatoarele elemente:
- ajuns la birou la 8:30 (+/- 10 minute);
- deschis laptop batran si imbatranit; asteptat cel putin 10 minute pana Windows-ul isi incarca serviciile si aplicatiile ascunse;
- dat click pe Thunderbird, pe Firefox; asteptat (in medie) 10 minute pentru ca acestea doua sa porneasca (o fi Windowsul, o fi laptopul…? Ceva e, cu siguranta!);
- verificat mailurile de la serviciu (cu Thbd, desigur), uneori multe, alteori deloc;
- deschis Gmail, Y!Mail, Facebook, blog, Twitter (nu neaparat in ordinea asta) in taburile Firefox;
- verificat mailurile personale, dat ignore la Farmville pe #fb, sters mailurile din spam, tras cu ochiu’ la statisticile mirobolante de pe blog si twitterit in surdina;
- cand ma loveste inspiratia (cam ca acum, zic!), va delectez cu posturi noi. cand nu ma loveste inspiratia, citesc bloguri din A-list (hahahahahahahaha! imi permit, nu?!), ma dau pe voxpublica, privesc la pozele Iuliei Stoian sau vad ce se mai intampla pe eurosport.com;
- ziare online nu prea citesc, decat daca e vorba despre un link pe twitter sau Y!M care pare important;
- n-am reader pentru ca n-am timp de el, nici abonat pe la RSS-uri nu sunt pentru ca e prea multa informatie;
Si pentru ca orice compunere e musai sa aiba un inceput, un cuprins si o inchiere, si cum pe primele doua le-am bifat, poate ca ar fi util sa trag (din nou) cu ochiul la ce am spus in vara lui 2009.
Vorba aia: omu’ cat traieste, invata!