Am fost in weekend la Bookfest. Fain. M-am intors de acolo cu o singura carte: Platon si Ornitorincul intra intr-un bar… mic tratat de filosdotica de Thomas Catcher si Daniel Klein.
Tipii astia sunt geniali, pentru ca scriu un fel de manual complet de filosofie intr-un stil aparte, haios si relaxat. Altfel decat ce mi-a bagat in cap profa de filosofie dintr-a 12-a cu care facut-am pregatire (admitere la SNSPA, thank God for not going ahead with that
).
Era dupa sarbatorile pascale, cand m-am dus la sedinta de pregatire, inarmat cu clasicul:
Eu: Hristos a inviat!
Profa: Ai fost acolo? L-ai vazut tu?
Si asa am continuat acea seara, despre rationalism si existentialism si alte alea.
Mai jos, un fragment din micul tratat de filosdotica. Enjoy:
Uneori se întâmplă ca un obiect să aibă proprietăţi care la prima vedere par accidentale, dar se dovedesc a fi aşa doar în anumite limite, aşa cum este ilustrat în bancul următor:
– De ce este elefantul mare, cenuşiu şi zbârcit?
– Fiindcă dacă ar fi mic, alb şi neted, ar fi o aspirină.
Ne putem imagina un elefant cu dimensiuni reduse; i-am spune un „elefant mic“. Ne putem închipui chiar şi un elefant de un maroniu prăfos; i-am spune „elefant de un maroniu prăfos“. Iar un elefant cu pielea nezbârcită ar fi „un elefant nezbârcit“. Cu alte cuvinte, caracteristicile mare, cenuşiu şi zbârcit nu trec testul aristotelian de definire a ceea ce este în mod esenţial un elefant; ele descriu de fapt cum sunt elefanţii în general şi accidental. Bancul subliniază însă că acest lucru este adevărat doar până la un punct.
Ceva mic, alb şi neted ca o aspirină nu poate fi nicidecum un elefant şi, văzându-ne în faţa unui asemenea obiect, n-am fi deloc tentaţi să întrebăm: „Ce iei acolo, Bob, o aspirină sau un elefant atipic?“
