-Scrisoare deschisă-
Stimate domnule Primar General al municipiului Bucureşti,
Eşti un Cretin! Şi-mi permit afirmaţia asta luând în calcul tam-tam-ul, logoreea, comandamentele şi conferinţele de presă pe care le-ai susţinut în ultima săptămână. Şi te rog frumos să nu-mi ierţi virulenţa cu care mă adresez în aceste rânduri.
Eşti un idiot pentru că nu faci nimic altceva decât să fuţi banii contribuabililor pur şi simplu stând degeaba. Presupun – şi asta, fireşte, pentru că nu am o certitudine – că-ţi place să ai şofer personal sau să-ţi conduci maşinuţa în spatele unui convoi de maşini ale Poliţiei ca s-ajungi la “locul faptei” ori de câte ori e “nevoie”. Şi plăcerea asta exalta sentimente aproape patriotice, necumpănite de imaginea tristă pe care o laşi în spatele fumului ce iese din ţeava de eşapament. Mă înşel?
Domnule primar, te pricepi la chirurgie mult mai bine decât la ce înseamnă management şi administraţie publică. Părerea mea de cetăţean fără acte în regulă al urbei pe care o conduci. Din păcate, observ că vrei să-ţi dai drumul pe meandrele politicii la nivel înalt, decât să-ţi faci treaba cu cap şi pentru cel care are într-adevăr nevoie. Şi nu ştiu dacă asta o să-ţi fie în avantaj sau dacă mai târziu ai să te izbeşti doar de vreo 15% din numărul de total de voturi. În primul tur, desigur.
E drept, n-ai cum să ştii ce-nseamnă eficienţă, rezultate concrete bazate pe acţiuni sustenabile şi alte bla-bla-uri dintr-astea predate pe la diverse şcoli înalte. N-ai cum, pentru că n-ai pus mâna măcar pe o carte care să-ţi explice, fie şi la nivel teoretic, cum să-ţi faci treaba cât mai bine.
Să-ţi mai explic că toată demagogia asta şi tot populismul cu care ne-ai lovit pe la Antene şi pe la Realităţi dis de dimineaţă – ca să-mi arăţi cum că tu stai pe scaun în timp ce eu mă pregătesc să ies din casă, cu gândul că voi parcurge 15 minute până la metrou (deşi în mod normal fac 5) printre troiene de un metru şi ceva (troiene de zăpadă) în timp ce îmi deschid larg braţele ca să fac echilibristică pe straturi şi stratulete de gheaţă – sunt numai bune de aruncat la gunoi? Nu-ţi mai explic, că n-are rost.
Oprescule, te rog eu fain opreşte-te! Dă rewind, regândeşte, restructurează, rearanjează în pagină ce trebuia să faci acum o săptămână şi dă-ţi demisia. E prea târziu acum să-ţi dregi inexperienţă cu moaca ta de om nedormit şi prea îngrijorat. Mult prea târziu. Din păcate, eşti cretin şi pentru că nu-ţi dai seama de asta la timp.
. Urc scarile, ma lovesc de barele alea de fier care se invarte cand vrei sa iesi (si cand vrei sa intri, ca sa vezi), ma indrept furtunos – ca doar ma grabeam, desigur – spre scarile rulante. In fata mea, o doamna trecuta de prima tinerete, aflata evident la o varsta mijlocie (a se citi peste patrujdeani), cu un ziar de tiraj mare – stim noi care – in mana. Si ea, tot spre scarile rulante.