Ciumpalacu

… sau de ce nu-mi (mai) place de Mircea Badea.

1. Pentru ca de cand si-a facut blog, si-a angajat un pretinash care modereaza comentariile, pretinash care da “aprobari” doar celor care-s pozitive la adresa tov. Badea – “pozitive” intr-un sens mai larg, desigur. 

Comentariul meu cu privire la aceasta fapta: pai bine, fratioarele mele televizate nocturn, daca tu urli – si faci mai rau ca o maimutzica in calduri (ca tot n-ai aer conditionat) – direct in prime-timeu’ de care esti asa mandru (a se vedea trafic.ro s.a. astfel de “statistici”), cu privire la toate nimicurile si prostiile pe care, care v-a sa zica, cica le citesti si, mai presus de toate, sustii sus si tare libertatea de opinie (pe care o detii, desigur), atunci de ce organu’ meu de protectie si paza (a se citi “creier”) nu accepti cand “ciumapalaci” ca mine vin si-ti darama niste pareri? 

Pamfletul presupune umor de calitate, si nu aroganta. Tu nu detii umor, iar de arogante esti prea plin. Am zis!

Aaaah (adica raspund tot eu)! Se cheama “marketing”, fratzie! Mdah, e si asta o trebushoara. E bine ca-nveti. Da’ parca ce faci, tot de prost gust se cheama (astea’s ganduri d’ale mele)!

2. Pentru ca “a te da mare” inseamna, pe langa lipsa de modestie, si prostie crasa. Vorba aia (romaneasca): prostu’ nu e prost destul daca nu e si fudul! Iar tu, Mircea, esti si prost si fudul. 2 in 1, ca cafeaua cu lapte!

Comentariul meu cu privire la aceasta fapta: tati, nu-ti taie nimeni craca de sub picioare atat timp cat te sprijini de copac; da’ daca tot ai intrat in soubiz, asteapta-te la tabloidizare / otevizare. Pentru ca meriti! De ce? Pentru ca meriti! D’aia!

Nah, ca m-am enervat cu nervii! (da’ trece, nu-i bai! :-P )

3. Pentru ca 3 e numar biblic si e musai sa mai adaug un motiv argumentat cu privire la primul rand scris mai sus. Am sentimentul ca ai plecat de unde ai uitat ca trebuie s’ajungi sau c’ai ajuns acolo unde nu trebuia sa fii. Sa stii ca (inca) te poti intoarce. Era fain cu Teo, simplu, dragut. Era fain si cu ezoteristu’ caftangiu. Da’ singur, pare-se ca nu te prea descurci

Comentariul meu cu privire la aceasta fapta: e posibil ca antenele (a se citit “trustul”) sa-si fi bagat portofelu’ in bancnotele de salariat de pe cardul tau, motiv pentru care ti-ai si facut blog cu reclame la masinutze. E veche metoda (de supravietuire), mai tine si asta catva timp, si-atunci sa vezi rebranduire la matalutza. Daca poti, desigur!

Activ

Daca acum 3 zile a inceput sa-mi placa ce se intampla aici, astazi am descoperit si de ce imi place munca aici. Stiu! Da’ nu va spun :P

Intr-un fel, aceeasi rutina ca si ieri: alte informatii de retinut si de asimilat. Diferenta: astazi mai multe. :)

Se incheaga o siguranta si un viitor din punct de vedere profesional. Ceea ce e de bine. :D

Si, desi stiu ca nu e nevoie de explicatii, astazi sunt concis in exprimare pentru ca timpul pentru blog nu e atat de expandat. Ceea ce iarasi e de bine. Inseamna ca e de munca.

Printre gandurile legate de munca, am multe multe multe ganduri indreptate spre o persoana foarte draga mie (din ce in ce mai draga, de altfel) si nu stiu cum sa imi controlez dorul si dorintele legate de aceasta persoana. Furtul (doar pentru cine stie) in cazul acesta e reciproc, asadar acuzele sunt fie nemotivate, fie de aceeasi intensitate si din partea mea.

Calea spre fericire implica deschidere, iar deschiderea inseamna incredere, ajutor, intelegere si nebunie. Multa nebunie frumoasa.

Alin, putin mai obosit ca ieri, Iventa.

A 2-a zi, lucruri noi

Asadar a 2-a zi, tot la serviciu, desigur (si ce daca fac reclama…mascata:P????). Mai plina, mai intensa si mai interesanta decat cea de ieri. Imi permit sa fac afirmatia de mai devreme pentru ca o corelez cu GRAMADA de informatii pe care am asimilat-o de-a lungul acestei zile.

Desi ma asteptam ca ziua de ieri sa se termine brusc, undeva pe la ora 20:00, datorita oboselii acumulate (si ce daca dau impresia ca ma plang??? munca implica efort, efortul implica oboseala, oboseala implica somn. Logic, nu?), spre marea mea surprindere nu s-a intamplat asa.

Ma simt oarecum razpunzator pentru un credit de aproximativ 5 euro consumat in aproximativ 30 de minute. Oarecum pentru ca alegerea nu a fost a mea si pentru ca am contribuit in mare masura. Totusi, si vreau sa subliniez inca dinainte ceea ce vreau sa scriu in urmatoarele randuri, s-a meritat. A fost o discutie plina, cu ceva calcule matematice legate de cate clipe s-au petrecut in acele minute :) , cu idei, cu subtilitati, cu zambete (multe zambete), cu dorinte si cu viata. Exact pe gustul meu. :)

Si ce daca sunt misterios? :P Eu nu sunt pentru toata lumea si nici toata lumea nu e pentru mine. Desi am o dorinta imensa de a cunoaste din toate (cu aproximatie, desigur) cate putin.

Paradoxurile, la fel ca si cel de-aseara legat de somnul meu, le vad ca pe o caracteristica, una care incepe sa ma defineasca din ce in ce mai mult. Intrebare: sa ma gandesc mai mult la asta oare?

In antiteza cu starea in care am incheiat postul de ieri,
Alin, zambitor, Iventa.

Fericirea se fura! Stiu eu un hot! Da’ nu vi-l spun! E numai al meu! :D

The Big Picture day2


Fumez o tigara, abia m-am trezit, cu cearcani cat o casa de mari, cu o durere in spatele capului (probabil meningele), cu ceva dureri de inima, fara chef de viata si de ziua asta. Recunosc ca am fost un porc uneori si recunosc ca asta nu mi-a adus nici un fel de satisfactie, si totusi ma intreb pana cand o sa mai dureze starea asta? What goes around pare ca comes around (si sa nu-mi iertati cacofonia, pentru ca nu e pusa degeaba acolo).

Intr-un mod firesc astazi trebuia sa ma duc la The Big Picture day2. N-am mai ajuns si nici n-o sa ajung. Dezamagirea de ieri isi face de cap si astazi. Imi pare rau ca le fac reclama proasta, dar la cate surle si trambite s-au auzit, desfasurarea n-a fost pe masura asteptarilor.

Maine dis de dimineata ma duc la munte, cu cei de la AIESEC, asta doar daca rezolv cu finantele, desigur. Poate asa scap de stres si ganduri si poate asa o sa-mi auda si al’ de sus rugamintile.

No, numai bine.