Catalogul virtual de note. Și absențe. Ne modernizăm și ne responsabilizam. Că-i musai!
E inutil să muncim mai mult de 40 de ore pe săptămână. De aceea văd mai eficientă varianta cu jumătate de oră pe zi 
.
Tehnici de brainstorming numai bune de pus în practică.
Comunicarea online e indispensabilă pentru branding-ul personal!
Astăzi e ziua Andreei Burlacu. La mulți ani! Din nou! 
… cu o oră pauză, desigur.
Toată lumea câştiga, nimeni nu pierde. Îţi faci treaba şi pleci. Uneori pentru că s-a făcut 6, alteori pentru că ai şters toată lista “de făcut” sau pentru că ai nevoie să-ţi bagi picioarele în nişte pantaloni scurţi şi să-ţi limpezeşti mintea în patul tău, pe perna ta, cu muzica ta. Nimeni nu te ia la întrebări, nimeni nu-ţi răspunde.
Eşti undeva la mijloc, pierdut în job-description şi regăsit în plăcerea muncii pe care o prestezi şi în care te implici. Fluturaşul de salariu îţi zâmbeşte luna asta, iar luna viitoare plânge torenţial. Dă vina pe economia de piaţă, pe rata şomajului sau pe norul de cenuşă. Tu-ţi faci treaba. Şi ţi-o faci bine întocmai pentru că eşti undeva la mijloc.
Provocările vin şi cu dureri de cap, pe care le simţi şi le trăieşti pentru că sunt. De n-ar fi, nu s-ar povesti. Iar povestea, de cele mai multe ori, începe aşa: “A fost odată ca niciodată…”.
PS: Da! M-am angajat! Încep de luni!
Motto: “Minte-te ca poate o sa fie mult mai bine maine!”
Bitza – 10 Degete
N-o sa fie! N-a fost, nu este si nici nu va fi! Iar noi, ca fraierii, ne punem aceeasi “sfanta” si indezirabila intrebare de fiecare data cand ne lovim de aceeasi repetabila si previzibila situatie: “De ce?”
Muncim pentru siguranta zilei de maine, pentru viitorul copiilor nostri, pentru a scapa candva de credite, pentru o viziune, pentru un obiectiv, pentru un “mai bine” ce nu prinde forme sub nicio forma!
Pentru asta? Sa te chinui atat pentru incertitudine, pentru deziluzii, pentru datorii?
Proiectia oricarui viitor trebuie sa-nceapa cu radacini bine infipte in trecut, adica in ceea ce iti defineste personalitatea, principiile, aia 7 ani de-acasa, pentru ca toate astea stau la baza tuturor actiunilor tale – si alea pe care (ti) le recunosti si alea pe care le faci fara sa le rationezi. Toate.
Iar daca radacina e puternica si bine infipta in viata pe care ti-o construiesti, atunci tulpina, crengile, frunzele vor creste de la sine. Atat timp cat in fiecare zi le uzi cat trebuie, cand trebuie si cum trebuie.
Post-ul asta e un deja-vu. Sper ca urmatorul sa fie un preview
Bleah,
Asta ca sa incep optimist.
Ma intreb cand scap de durerea de spate, brate, picioare, gat and so on si ma mai intreb de ce mama naibii am dormit ca porcu’ azi noapte si acum stau mult peste program la birou? Lipsa unui sistem organizat si organizatoric bine pus la punct prin care sa imi reglez ceasul biologic, bioritmul, kilogramele in minus (pe care le am), ratia de odihna minima / noapte face ca EU sa ma simt ca dracu acu’. Asa cum bine spunea profa de mate, solutia e in descrierea problemei .
Si ca toata alteratia asta de cocktail sa ma cuprinda total si sa-mi absoarba licaririle de energie pe care le mai am, colac peste pupaza (vorba moldoveneasca, o stiu de la 3 ani ) hai ca v-am facut curiosi, nu-i asa? De fapt, pot sa o dau intoarsa si sa zic ce ma apasa, dar ar fi cu mult prea public. Important e ca “daca vrei, poti!” (vorba mamei, si pe asta tot de la 3 ani o stiu ).
Unul dintre colegii mei de birou / departament / munca – om in toata firea care-mi cere sa-i fac reclama pe blog 
– tasteaza de zor la 8:30 PM un e-mail catre nushce chinezoi-ambasador-interesa(n)t. E drept, si el a intarziat azi, ca si mine. Va dau numarul lui, daca vreti.
No, cum ce-i prea mult, strica si cum ora e una rezonabila de mers acasa (=dat jos pantofi, sacou, cravata, camasa alba, pantaloni, dus, pus pantaloni scurti, tricou, mancat, jucat NFSMW, dat drumu’ la TV-eu pt M.B., somn) va doresc o super seara.
Acelasi si totusi altfel,
Alin Iventa